De ce eu, aici, acum?

Salut!

Sunt Tea si m-am hotarat sa slabesc. Bine-nteles, e si nu e o decizie de pe azi pe maine. Iata povestea mea.

In ultimii 12 ani am reusit cu succes sa ma transform dintr-o fetita senzuala Lolita-like, cu bujori in obrajori si picioare luuuuungi intr-o.. well, you get the idea.
Am 27 de ani si muuulte kg de slabit. Pacat de fata mea, cum mi se zice des! Am fost durdulie de mica, insa dupa adolescenta mea din State si Canada, m-am intors in Romania cu 92 kg. Acum am mult mai mult, sad to say! Revenind – constienta sau nu, acum sase ani am ajuns intr-un cabinet Herbalife si am iesit de acolo plangand cu lacrimi de crocodil si.. mi-am propus sa incep epopeea slabirii. Am plecat din cabinet in cea mai mare graba si depresie. M-am simtit ca un om mic si neputincios, urat de toata lumea si mai ales, strain de ceea ce ma stiu eu ca sunt si ceea ce mi se zice ca sunt.

Ce eram? O Tea de 21 de ani care radea tot timpul, plimbata prin tari straine si curioasa nevoie mare, o optimista cu atitudine de vamaiota, o ascultatoare de muzica rock si semi-groupie pe la Urma/Kumm si altii, o studenta la Jurnalism, fata a doi oameni ai muntelui + cu o mama cu doctorat in fizica nucleara (beat that!), iubita unui baiat slab, la propriu. Iar eu eram grasa. Restul nu conta pentru mine.

Pacat de fata mea, nu?

Dupa intalnirea Herbalife au urmat discutii familiale interminabile, de tipul “ce ne facem cu copilul?”. De-a lungul acestor sase ani am consultat doi nutritionisti si am participat la un concurs de slabit (cu sala, pastile si masaje incluse). Slabeam in 2-3 luni cate 20kg, reveneam la greutatea initiala pana la final de an, iar anul ce urma puneam inca 20. Am mai incercat diete scurte (cateva saptamani), luni de sala sau bazin, am citit tot ce mi-a picat in mana pe tema asta, am facut terapie prin hipnoza un an de zile.

Cum sunt acum? Bai, viata n-a fost rea cu mine. Am un  prieten care ma iubeste (asa cum sunt 🙂 ), parinti simpatici si prezenti, o casa la  Corbeanca (sta sa cada, nu mai fiti asa invidiosi). Si prieteni multi, faini si creativi. Lucrez de patru ani in ONG, sunt PR (aka ma ocup de relatiile cu presa, scriu materiale de promovare, statusuri pe Facebook,  etc). Vedeti pe profilul meu de LinkedIn ca nu-s chiar o neica nimeni. Iar acum am un job bun. La Asociatia Inima Copiilor, unde sunt Fundraiser. Nu imi ridic fundul gigant 😉 , ci strang fonduri pentru refacerea sectiei de Terapie Intensiva Nou-Nascuti de la Spitalul Marie Curie.

De ce iti spun toate astea? Pentru ca eu mi-am propus sa slabesc pentru Inima Copiilor.
Dupa sase ani de incercari esuate, depresii si autoinvinuiri, dat vina pe oameni, pe mancarea asta a naibii de buna,  pe alinierea planetelor si pe guvernantii din Romania (da, sunt mama scuzelor), te invit sa facem un experiment. M-am hotarat sa nu-mi mai pun piedici si sa gasesc un motiv mai mare chiar si decat mine.

Mi-am gasit o cauza, iar ceea ce vei urmari pe acest blog este un test de putere fooooarte personal.

Ii admir tare mult pe cei ce isi aleg o cauza apropiata lor si alearga pentru ea prin desert, la maratoare, sau isi tund parul ce ii defineste fizic, sau ies in strada si nimeresc in duba Jandarmeriei (been there, done that). In plus, lucrand in domeniul CSR (Responsabilitate Corporatista – aka cum reinvestesc companiile in societatea din care isi iau toate resursele), cred ca tendinta este sa se mute atentia (si banu’ de fundraising) pe individ sau grupuri mici de oameni.

Acestia sunt oameni care isi dau seama ca degeaba asteapta ca americanii, Statul, vecinii sa stranga dupa ei (la propriu si la figurat) si care isi dau silinta sa nu isi traiasca viata doar pentru ei. Sa lase ceva in urma, fie ca-i un copac in fundul curtii, fie ca-i un aparat care va salva viata a nu stiu cati bebelusi nou-nascuti.

Iar eu sunt genul asta de om. Cum insa nu stiu sa aleg, nu stiu sa crosetez, mi-am dat seama ce pot face eu, asa grasa cum sunt: sa slabesc pentru Inima Copiilor. O am alaturi pe Alexandra, antrenoarea mea de Kangoo Jumps si pe Margarit, nutritionistul meu. Iar eu o sa testez “pe pielea mea” toata teoria a ceea ce e corect/frumos/etic/util in materie de sport/nutritie, si o sa zic cum e de partea cealalta, cea cu “practica ne omoara”. O sa va placa sa ma cititi pentru ca sunt o “average Jane”, chiar daca nu ma cheama Ioana: lucrez in Bucuresti (si asta imi ocupa tot timpul 🙂 ) pe program de 8 ore,  am un salariu mediu din care ma rasfat destul de putin, imi place mancarea si petrecerea si viata in general. Si de la asta nu fac rabat. Toata carnea asta de pe mine e pe bune, e bine crescuta (sic!) si nu vrea sa ocupe spatiul public de dragul artei. Ci de dragul caritatii.

Ce trebuie sa faci tu?
N-o sa te pun sa licitezi pentru fiecare kg pierdut (inca 😉 ). Ce te rog eu nu te costa nimic. Nici macar 2 euro SMS-ul – desi ar fi fain sa mai dai cate unul din cand in cand, no matter the cause. Tot ce trebuie sa faci e sa urmaresti ce scriu si sa dai un share, ca sa vada si altii. Si sa revii in fiecare zi, de trei ori pe zi (glumesc.. sau nu) ca sa vezi ce sfaturi am mai “filtrat” pentru tine azi. Promit ca-s funny, optimista si desteapta. Si ma dau pe tava, pe gratis! Adica pentru un formular 2% – redirectionarea impozitului datorat statului catre un ong, si anume – pentru Inima Copiilor. E simplu, jur!

Asadar, daca tu vrei sa slabesti sau stii pe cineva care vrea, urmareste-ma – iti voi da cele mai bune sfaturi la care am acces. Sau poate te intereseaza o campanie interesanta pentru a ajuta cel mai fain Spital de Copii din tara – da-i un share pe Facebook. Sau pur si simplu vrei sa razi de mine si sa vezi ce am mai facut, f*** you very much, dar da si la prieteni pentru ca mi-am pus si Adsense iar publicitatea de pe site se duce direct in contul Inima Copiilor.

Dar daca vrei sa ma faci cu adevarat fericita si sa imi arati ca ma sustii, completeaza anul asta formularul 2% pentru Inima Copiilor. Of course, il vei gasi aici, iar pana in mai o sa am tot timpul sa te bat la cap sa il completezi si sa-l trimiti la administratia financiara. Pentru ca mi-am propus sa ma chinui pe mine fizic si pe tine psihic 😉 Si sa scriu frumos si sa fiu curajoasa. It’s a win-win-win-win-… te-ai prins 😉

Hai, la treaba! Ca avem un spital de construit!

Vrei sa-mi scrii? Foloseste cu incredere: tea.vasilescu at inimacopiilor.ro

Cum aratam asta-toamna